Olt

Râu în partea centrală şi de S a României, afluent pe stânga al fluviului Dunărea. Cel mai lung râu care îşi are cursul în întregime între graniţele ţării, 370 km, are un bazin hidrografic de 24 050 kmp. Izvorăşte din SE masivului Hăşmaşu Mare, direcţia de curgere se schimbă de mai multe ori, ajungând în depresiunea Făgăraş E-V, apoi traverseză Carpaţii Meridionali între Turnu Roşu şi Cozia, pe direcţia N-S şi primeşte ca afluent râul Lotru. Străbate apoi Podişul Getic şi Câmpia Română. Se varsă în Dunăre în apropiere de oraşul Turnu Măgurele. Este amenajat hidroenergetic (24 de hidrocentrale cu o putere totală instalată de 940 MW, cu 7 lacuri de acumulare).

maghiară, limba ~

Limbă fino-ugrică vorbită în Ungaria şi de o minoritate însemnată din Slovacia, Transilvania (România) şi N Serbiei. Maghiara are aproape 14,5 mili­oane de vorbitori în lumea întreagă – mai mulţi decât oricare dintre celelalte limbi uralice – inclusiv 400 000-500 000 în America de Nord. Cel mai vechi text în limba maghiară datează de la sfârşitul sec. XII. O tradiţie literară continuă începe din sec. XV. Deşi influenţată de limbile europene mai mult decât oricare altă limbă fino-ugrică, maghiara păstrează unele trăsături specific uralice, precum armonia vocalelor (simetria trăsăturilor, vocalele în silabe), un sis­tem complex de cazuri la substantive, exprimarea posesiei prin sufixe, o distincţie la conjugarea verbelor tranzitive în verbe cu complement direct şi cu complement indirect. Contactele cu limbile turcice, limbile iraniene şi cu limbile slave şi, mai recent, cu dialecte din N Germaniei şi cu latina au dus la apariţia multor împrumuturi în limba maghiară.

Laconia

Golf în S Marii Ionice, pe coasta de S a Peloponesului, Grecia. Capul Maléa, care separă golful de Marea Egee, este temut de către marinari din cauza vânturilor înşelă­toare şi a coastei inabordabile. Principala apă care se varsă în golf este râul nenavigabil Evrótas.

kouros

Statuie antică grecească, reprezentând un tânăr stând în picioare. Aceste statui mari de piatră au început să apară în Grecia prin 700 î.Hr, fiind inspirate îndeaproape din stilul portretistic rigid, geometric, al Egiptului. Formele ulterioare reflectă înţelegerea mai aprofundată anatomiei umane şi sunt mai naturaliste. Kouroi îl întruchipează câteodată pe zeul Apolo, dar în mod normal serveau ca ofrande zeilor sau erau monumente funerare.

Ananda

(sec. VI î.Hr.) Primul văr şi discipol al lui Buddha. Fiind călugăr, a fost slujitorul personal al lui Buddha, şi era cunoscut ca „discipolul iubit”. Ananda este cel care l-a convins pe Buddha să accepte intrarea femeilor în ordinul monahal. Conform tradiţiei, el este singurul discipol al lui Buddha care nu a atins iluminarea înainte de moartea maestrului. A atins această stare înaintea primului conciliu budist (aprox. 544 sau 480 î.Hr.), atunci când a recitat din memorie Sutta Pitaka. Este cunoscut şi ca autor al câtorva discursuri budiste.

Horn, capul ~

Promontoriu din extremitatea sudică a Americii de Sud. Situat pe insula Horn, în S arhipelagului Ţara de Foc, se întinde spre S către strâmtoarea Drake. A primit numele Hoorn după locul naşterii navigatorului olandez W.C. Schouten, care l-a înconjurat în 1616. Navigaţia în apele agitate din jurul capului este periculoasă, clima este vântoasă şi rece în tot timpul anului.

pandantiv

Ornament suspendat de o brăţară, cercel sau lănţişor, avându-şi originea în practica primitivă de a purta amulete sau talismane în jurul gâtului. Obiceiul datează din Epoca de Piatră, când pandantivele erau reprezentate de obiecte pre­cum dinţi, pietre sau scoici. Pandantivele comemorative şi decorative erau des întâl­nite în Egiptul antic, Grecia şi Roma. în Evul Mediu, relicvariile sau pandanti­vele religioase şi cruciuliţele erau împodobite cu pietre preţioase. De la începutul sec. XVI,   artiştii  Renaşterii au început să creeze pandantive cu întrebuinţare îndeosebi decorativă şi mai puţin religioasă. Mişcarea Art Nouveau de la sfârşitul sec. XIX a reprezentat pe pan­dantive siluete de femei, fluturi sau flori.