America de Sud

Continent situat în emisfera vestică, al patrulea, ca mărime, de pe glob. Este mărginit de Marea Caraibilor la NV, de Oceanul Atlantic la NE, E şi SE şi de Oceanul Pacific la V. Este separat de Antarctica prin strâm­toarea Drake şi este unit cu America de Nord prin Istmul Panama. Suprafaţă: 17 858 000 kmp, 350 977 000 loc. (2002). A fost populată de patru mari grupuri etnice: amerindie­nii, locuitorii precolumbieni ai continentului, spaniolii şi portughezii, care au controlat teritoriul din sec. XVI până la începutul sec. XIX, africanii importaţi ca sclavi şi imigranţii sosiţi de peste ocean după dobândirea independenţei, majo­ritatea germani şi sud-europeni, dar şi libanezi, sud-asiatici şi japonezi. Populaţia este în proporţie de 90% creştină, majoritatea covârşitoare fiind romano-catolică. Spaniola este limba oficială, cu excepţia Braziliei (portugheză), a Guyanei Franceze (franceză), a Guyanei (engleză) şi a Surinamului (olandeză). Se vorbesc şi unele limbi amerindiene. America de Sud are trei regiuni geografice importante: munţii Anzi, în V (regiune seismică), care se întind pe toată lungimea con­tinentului, Aconcagua (6 960 m) fiind cel mai înalt vârf din emisfera vestică. Regiunile muntoase care se întind la N şi E sunt mărginite de bazine sedimentare de mică altitudine, printre care Bazinul fluviului Amazon, cel mai mare bazin hidrografic din lume, şi Pampas din E Argentinei, ale cărui pământuri fertile reprezintă una dintre cele mai produc­tive regiuni agricole. Alte sisteme hidrografice importante includ bazinul fluviilor Orinoco şi Săo Francisco şi sistemul Paraná-Paraguay-Río de la Plata. Patru cincimi din teritoriu sunt situate în zona tropicală, dar există şi regiuni cu o climă temperată, aridă sau rece. Mai puţin de o zecime din tere­nuri sunt arabile, cultivându-se în special porumbul, grâul şi orezul, doar o pătrime fiind folosită drept păşuni perma­nente. Aproximativ jumătate din continent este acoperit de păduri, mai ales de imensa pădure tropicală amazoniană, a cărei suprafaţă se restrânge, însă, tot mai mult. Aproape o pătrime dintre speciile de animale cunoscute în lume trăiesc în pădurile tropicale, podişurile, râurile şi mlaştinile acestui continent. America de Sud deţine o optime din zăcă­mintele mondiale de fier şi o pătrime din rezervele de cupru. Exploatarea acestora şi a altor numeroase resurse minerale constituie ramuri industriale importante în multe regiuni. Printre culturile comerciale se numără bananele, citricele, zahărul şi cafeaua. Pescuitul este o ramură importantă în zonele de coastă ale Pacificului. Comerţul ilegal cu droguri (mai ales pentru export) reprezintă o sursă importantă de venituri în unele ţări. Majoritatea ţărilor au o economie de piaţă liberă sau mixtă (cu întreprinderi de stat şi private). Veniturile tind să fie distribuite în mod inegal între un număr foarte mare de săraci şi un mic număr de familii bogate. Clasa de mijloc, deşi în creştere, reprezintă o minoritate în majoritatea ţărilor. Primii locuitori se crede că au fost vână­torii şi culegătorii asiatici, care au ajuns aici cu aproximativ 12 000 de ani în urmă. Dezvoltarea agriculturii din aprox. 2500 î.Hr. (deşi apăruse cam cu 6000 de ani mai devreme) a determinat o perioadă de evoluţie culturală rapidă, care a culminat în regiunea Anzilor centrali cu Imperiul incas. Explorarea europeană a început odată cu Cristofor Columb, la debarcarea sa în 1498. Aventurierii spanioli şi portughezi (vezi conchistador) au deschis calea către spolierea şi, ulterior, către colonizarea teritoriilor. Potrivit condiţiilor tratatului de la Tordesillas, Portugalia a primit partea estică a continen­tului, iar Spania restul. Populaţia băştinaşă a fost decimată în urma contactelor cu europenii, iar supravieţuitorii au fost transformaţi în şerbi. America de Nord, cu excepţia zonei Guyana, ieşise deja de sub controlul european la începutul anilor 1800. Majoritatea ţărilor a adoptat o formă republi­cană de guvernământ. Inegalităţile sociale şi economice sau conflictele de graniţă au declanşat revoluţii periodice în multe dintre aceste ţări. Toate s-au alăturat Naţiunilor Unite după cel de-Al Doilea Război Mondial (1938-1945), iar în 1948, s-au alăturat Organizaţiei Statelor Americane. Până în a doua jumătate a sec. XX, majoritatea ţărilor conti­nentului începuseră integrarea economiilor naţionale pe pieţele mondiale şi, în anii 1990, cele mai multe adoptaseră sistemul democratic de guvernare.

Explore posts in the same categories: geografie