Alecsandri, Vasile

vasile-alecsandri(14.06.1821, Bacău, România 22.08.1890, Mirceşti, Iaşi) Scriitor şi om politic român. A urmat la Paris studii diverse de medicină, inginerie, drept fără să încheie nici unul dintre ele, devenind scriitor prin vocaţie. A fost co-director al Teatrului Naţional din Iaşi (1840-1842), cola­borator la Dacia Literară (1840), editor al revistei Propăşirea (1844), redactor şi proprietar al României Literare (1855). Angajat în marile obiective naţionale ale epocii, a participat la Revoluţia de la 1848 din Moldova, a militat pentru Unirea Principatelor, a fost unul dintre colaboratorii principali ai domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ministru de externe şi ambasador al României la Paris (1885-1890), deputat. Dincolo de preocupările sale politice, Alecsandri lâne poetul deschizător ie drumuri în multe genuri – specii literare. Poet de inspiraţie romantică, a com­pus lirică intimă, doine, balade, legende, poeme şi poezii pe subiecte istorice (Mărgăritarele, 1856; Legende, 1878) dar şi un ciclu dedicat războiului de independenţă al României (Ostaşii noştri, 1878). S-a apropiat cu aten­ţie de folclorul românesc, punând în lumină valoarea lui estetică, dar a fost preocupat şi de analiza oarecum metodică şi de clasificarea pe specii. Graţie eforturilor sale de culegător, baladele Mioriţa şi Toma Alimoş au intrat în circuitul public. Aceste preocupări s-au reflectat în creaţiile poetice din volumele Doine şi lăcrimioare (1853), Poezii popo­rale, Balade (Cântice bătrâneşti) (1852-1853). Cu ciclul de poezii Pasteluri (1867-1869), reprezentând delicate şi armonioase descrieri rustice ale peisajului Mirceştilor sub rotaţia ano­timpurilor, devine întemeietorul unei specii lirice care se va numi de aici înainte pastel. Ca director de teatru, Alecsandri şi-a asumat sarcina realizării unui repertoriu de piese româ­neşti, într-o epocă dominată de traduceri mai mult sau mai puţin inspirate. Piesele sale, în majoritate vodeviluri facile, oferă totuşi un tablou radiografie al moravurilor societăţii contemporane, de mare succes bucurându-se, de atunci şi până în prezent, seria de piese cu personajul Coana Chiriţa în centrul intrigii: Chiriţa în Iaşi (1850), Chiriţa în provincie (1852), Chiriţa în voiagiu (1864), Chiriţa în balon (1874). A scris însă şi drame: Despot Vodă (1878-1879), Fântâna Blanduziei, Ovidiu. A fost ales membru al Societăţii Academice Române (1866), viitoarea Academie Română, la înfiinţarea acesteia.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: scriitori

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: