Labiş, Nicolae

(02.12.1935, Mălini, Suceava, România -22.12.1956, Bucureşti) Poet român, simbol al generaţiei sale preocupată să reînnoade legătura cu lirica interbelică. După studiile liceale de la Fălticeni (1946-1951), perioadă în care a citi mult şi a compus constant, în 1952 a fost admis (în urma unui examen) la Şcoala de literatură Mihail Eminescu, din Bucureşti, pe care a terminat-o doi ani mai târziu. S-a înscris apoi la Facultatea de Filologie dar a renunţat după doar un semestru. Debutase deja în Zori noi – Suceava (1950) şi în Viaţa Românească (1951). Debutul editorial avea să aducă un suflu nou poetic şi o speranţă de înnoire a literaturii româneşti, care va deschide drumul celorlalţi scriitori ai generaţiei anilor 1960. Deşi dispărut prematur, şi-a trăit viaţa ardent şi tragic. Lirica sa a pendu­lat între evocările nostalgice ale universului pur şi iluzoriu al copilăriei, ale Bucovinei natale şi nevoia de a se ancora în lumea unui real în plină transformare, cu probleme majore şi contradictorii. A sfârşit în mod misterios, într-un accident de tramvai. Scrieri: Primele iubiri (1956), Puiul de cerb (1956), Lupta cu inerţia (1958).

Anunțuri
Explore posts in the same categories: poeti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: