Archive for the ‘oameni politici’ category

Paasikivi, Juho Kusti

Iulie 11, 2011

(27.11.1870, Tampere, Finlanda-14.12.1956, Helsinki) Om politic finlandez. Membru al Parlamentului finlandez (1907-1913); a deţinut funcţia de ministru de finanţe (1908-1909). În 1918 a devenit cel dintâi prim-ministru al Finlandei independente. După Primul Război Mondial, s-a remarcat ca bancher şi om de afaceri. Ca ambasador în Suedia (1936-1939), a nego­ciat semnarea unui tratat pentru a pune capăt Războiului ruso-finlandez (1940). După cel de-Al Doilea Război Mondial, a fost prim-ministru al Finlandei (1944-1946), ulterior devenind chiar preşedintele ţării (1946-1956). Deşi accepta ideea necesităţii întreţinerii unor relaţii cordiale cu Uniunea Sovietică, a fost tranşant în apărarea independenţei Finlandei şi s-a opus răspândirii ideilor comuniste în Finlanda.

Mackenzie, Alexander

Iulie 11, 2011

(28.01.1822, Logierait, Perth, Scoţia-17.04.1892, Toronto, Ontario, Canada) Om politic canadian de origine scoţiană, cel dintâi prim-ministru liberal al Canadei (1873-1878). A emigrat în Canada de Vest (actualul Ontario) în 1842. În 1852 a devenit editor al unui ziar liberal local şi s-a împrietenit cu George Brown, lider al Partidului Reformat. Când a fost creat Dominionul Canadei, în 1867, Mackenzie a fost ales în Camera Comunelor, unde a con­dus opoziţia liberală. Ca prim-ministru, eforturile sale de a restabili relaţii de prietenie cu SUA nu au reuşit să rezolve problemele economice, iar guvernul său a fost înlăturat de la putere în 1878. A renunţat la rolul de lider al opo­ziţiei, însă a ocupat un loc în Parlament până la moarte.

Hopkinson, Francis

Iulie 11, 2011

(02.10.1737, Philadelphia, Pennsylvania, SUA – 09.05.1791, Philadelphia, Pennsylvania) Om politic şi scriitor american. În 1774 a fost numit în consiliul guvernatorului. A început să scrie satire politice împotriva dominaţiei britanice. În calitate de delegat la Congresul Continental din 1776, a semnat Declaraţia de Independenţă. Mai târziu, a publicat o serie de articole în favoarea ratifi­cării Constituţiei americane. Între 1779-1789 a lucrat ca judecător pentru Curtea Amiralităţii din Pennsylvania şi ca judecător districtual în perioada 1789-1791. A fost un clave­cinist de valoare şi s-a remarcat prin compoziţii muzicale şi prin crearea desenelor de pe sigiliile guvernamentale şi ale altor organizaţii.

Palme, Olof

Februarie 28, 2009

născut: 30 ian. 1927 la Stockholm, Suedia                                                                                               decedat: 28 feb. 1987 la Stockholm

imageSven Olof Joachim Palme a fost prim ministru al Suediei (1969-76, 1982-86) şi lider proeminent al Partidului Social Democrat Muncitoresc  (Sveriges Socialdemokratiska Arbetar Partiet), cel mai longeviv partid suedez. A fost cel mai cunoscut politician suedez pe plan internaţional.

Născut într-o familie înstărită din Stockholm, Palme face liceul în Statele Unite la Kenyon College din Ohio, iar în 1951 devine absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Stockholm. A fost membru activ al social-democraţilor încă din 1950, iar în 1953 devine secretarul primului  Tage Erlander şi intră în Parlament în anul 1958. Palme intră în guvernul condus de social-democraţi în 1963, ca ministru fără portofoliu. În 1965 avansează în postul de ministru al Comunicaţiilor, iar în 1967 devine ministru al Educaţiei şi Cultelor. În 1969 îl înlocuieşte pe Erlander în postul de secretar de partid şi devine prim ministru. După atacurile la adresa politicii de război a Statelor Unite în Vietnam şi acceptarea dezertorilor din armata americană care s-au refugiat în Suedia, relaţiile dintre Statele Unite şi ţara sa se deteriorează. (El neagă statutul de refugiaţi politici al dezertorilor, susţinînd că nimeni nu poate fi refugiat dintr-o ţară liberă.)

La alegerile generale din 1976 social-democraţii sunt înfrînţi după 44 de ani în care s-au aflat la putere. Între cele două mandate ca prim ministru Palme continuă să fie un membru activ în partidul său şi îşi susţine concepţiile pacifiste. A menţinut relaţii strînse cu social-democraţi din alte ţări europene ca Bruno Kreisky din Austria şi Willy Brandt din Germania de Vest. A fost preşedinte al Consiliului Nordic din 1979 pînă în 1980, a prezidat Comisia Independentă de Dezarmare şi Securitate, şi a avut rol de mediator, ca trimis special al ONU, în războiul dintre Iran şi Irak.

Accidentul nuclear de la centrala nucleară Three Mile Island din Statele Unite a avut un impact puternic în Suedia. Palme iniţiază un referendum (votat ăn 1980) prin care se scoteau din funcţiune toate reactoarele nucleare de pe teritoriul Suediei. După ce redevine prim ministru în 1982, Palme încearcă reintroducerea politicilor economice socialiste în Suedia, şi continuă să fie un analist onest al problemelor de securitate pe plan european.

A fost împuşcat în 1986, iar moartea lui rămîne în continuare neelucidată.